Astrologia este   un    domeniu al cunoaşterii cu o vechime considerabilă şi o axiomatică bine definită, deşi destul de complexă şi în continuă modernizare. În clasificarea zecimală universală a tot ceea ce s-a scris în lume până în prezent, Astrologia este încadrată la Probleme ale ocultismului, care face parte din Filosofia minţii şi spiritului, alături de Filosofia culturii şi de Metafizica vieţii mentale. Spre deosebire de astronomie sau alte ştiinţe propriu-zise, astrologia cuprinde un sistem de cunoştinţe deduse şi pe alte căi decât prin observaţie şi experiment. Există o astrologie simbolică, bazată pe teoria babiloniană a analogiei, pe paralelismul cosmic şi pe corelaţia acauzală, după cum există şi o astrologie filozofico-deductivă şi una empirico-inductivă (ce foloseşte metode statistice).

Astrologia are două componente.

1. prima este raţional-logică, de raportare a evenimentelor terestre la fenomenele cosmice, în virtutea unităţii Universului, iar
2. cea de-a doua este divinatorie, de revelare a subconştientului.

Primul aspect (1) este interesant pentru oamenii de ştiinţă care încearcă să verifice principiile şi sentinţele astrologice (folosind în special metode statistice) şi să le transcrie în limbajul ştiinţei moderne. În prezent există articole, cărţi şi publicaţii ce cuprind astfel de cercetări, iar rezultatele sunt încurajatoare. Latura divinatorie (2) a astrologiei este de domeniul psihologiei, ca orice procedură care face apel la profunzimile inconştientului.

Orice corp are propria sa vibratie. Si planetele au vibratii proprii, care pot fi întelese ca niste unde subtile care sunt receptionate pe Pamînt cu parametri variabili, în functie de pozitia planetelor pe zodiac, interactionând constant cu vibratiile zodiacale si cu vibratiile corpurilor de pe Pamînt. Fiecare om are propria sa receptivitate fata de aceste vibratii.

Studiind pozitiile astrelor si cunoscând care sunt influentele generale ale vibratiilor planetare si zodiacale, tendintele la care ele îi expun pe oameni si conditiile favorabile pe care le pot genera aceste vibratii în viata individuala si sociala, o minte deschisa si creatoare poate percepe solutiile optime pentru rezolvarea diverselor situatii din viata terestra în armonie cu vibratiile cosmice.       

Astrele nu fac decât sa umple mediul nostru de viata cu vibratii care ne afecteaza mai ales la nivel launtric, psihic si spiritual, pentru ca la nivel mental, constient, sa învatam sa luam deciziile corecte. Astrele nu sunt responsabile pentru ceea ce ni se întâmpla bun sau rau în viata. Ele nu fac decât sa ne prezinte drumuri de parcurs, dar noi alegem încotro si cum mergem în viata. Fiecare este responsabil pentru ceea ce alege.

Ce este zodiacul?

În viata sociala, oamenii au functii foarte diverse, astfel ca întâlnim tot felul de categorii sociale si profesionale: medici, profesori, ingineri, muncitori, comercianti, functionari etc. Fiecare categorie are trasaturile ei, rolul ei în societate, stiluri de viata si de gindire, uneori chiar limbaj si uniforme caracteristice. Dar ceea ce se vede în diversitatea nivelurilor vizibile ale vietii terestre, la nivel social si profesional, este doar o oglindire partiala a diversitatii care se manifesta la nivel cosmic. Deosebirea este ca, la nivel cosmic, diversitatea este generata prin diversitatea vibratiilor si a combinatiilor de vibratii. Iar diferitele tipuri de vibratii sunt generate dupa legi constante, conform complexelor ritmuri cosmice ilustrate de miscarile planetare si stelare. În fiecare individ uman, vibratiile cosmice actioneaza în diverse raporturi si combinatii, în functie atât de momentul nasterii individului, cât si de optiunile sale în diversele domenii ale vietii. Ciclul natural al anotimpurilor terestre, corelat în mod vizibil cu miscarea de revolutie a Pamântului în jurul Soarelui, este împartit în etape egale, fiecare etapa având o vibratie proprie. Un asemenea sistem poarta numele generic de zodiac. Se poate spune ca un zodiac este, de fapt, un calendar energetic. Cine îl cunoaste, poate folosi optim energiile caracteristice fiecareia dintre etape, prin diverse metode de lucru energetic si subtil, actionând de la nivelul cel mai accesibil, cel intelectual.

Exista multe zodiace, fiecare reprezentând un sistem distinct (de pilda, exista un zodiac european, un zodiac chinezesc, un zodiac arboricol, un zodiac indian etc.). Exista si similitudini între ele, dar fiecare reprezinta un mod distinct de percepere a vibratiilor cosmice în ritmurile lor naturale. Fiecare popor si fiecare cultura a vazut altfel aceste vibratii, astfel ca pot sa existe viziuni diferite, care se pot completa reciproc, sau pot fi folosite individual, cu acelasi succes. Orice zodiac este doar un instrument de lucru, iar succesul în folosirea lui depinde numai de precizia si credinta cu care este folosit.

În zona Romaniei si în toata Europa, cel mai frecvent folosit este Zodiacul European, care provine de la vechile civilizatii care au trait în zona Indo-Europeana: chaldeenii, romanii, grecii si arabii au contribuit la ceea ce numim astazi zodiac european. Dar, ca orice stiinta, astrologia este si ea în evolutie si de-a lungul secolelor au aparut continuu schimbari si îmbunatatiri ale sistemului de lucru cu zodiacul.

Originea termenului "Astrologie" deriva din vechea greaca de la "Astron" = stele si "Logos" = stiinta. Intelesul "primar" al combinatiei este legat de astronomie si nu de astrologie dar "filiatia" termenului "Astrologie" care este evident legata de studiul astrelor ceresti "realizat" atat de astronomie cat si de astrologie (in majoritatea acceptiilor, in special in acceptia astrologilor europeni care au "format" denumirile de stiinte, avand la baza, in majoritate, termeni latini sau grecesti). Poate cineva contrazice faptul ca oamenii primitivi priveau spre stele pentru a identifica niste constelatii sau, pur si simplu, pentru a gasi un identificator pentru zeii, dumnezeii, s.a. de care "dispuneau" - deci pentru a se lega de viitor, chestii esoterice, s.a.? Cert este ca nu este utilizat acelasi termen si pentru una si pentru cealalta deoarece astronomia se ocupa strict cu tot ce este legat de studiul stelelor pe cand astrologia studiaza evenimentele din viata umana in relatie directa si/ sau deductibila cu pozitia unor astre ceresti determinate intr-o adaptare directa/ concreta la cerintele umane de zi cu  zi.

Definitiile date acestei stiinte (astrologia) au avut forme care au evoluat in timp si au cautat sa exprime cat mai bine "ratiunea" si scopurile acesteia in directa relatie cu nivelul acumularilor stiintifice ale momentului precum si de posibilitatea de exprimare a "epocii" (fapt pentru care nu credem ca este "necesar" sa ajungem la a da si noi o definitie a acestei stiinte). Trebuie doar sa subliniem ca orientarile evidente ale acesteia au "evoluat" mai ales in directia prezicerii evenimentelor ulterioare, a "interogarilor", avand ca o principala abordare posibilitatea de a prezice norocul/ soarta ulterior/ ulterioara celui sau celor care interogheaza o constanta de timp sau de situatie.

Aceasta evolutie permanenta, consecutiv adaptarii constante la "momentul cronologic" la care se face raportarea a atras o rafinare destul de excesiva a informatiilor care determina ca astrologia sa devina o stiinta deosebit de contestata. Cu toate acestea in astrologie pot fi incluse mult mai multe elemente/ stiinte, in special daca se va lua in considerare o abordare cronologica a evenimentelor si mai ales faptul ca, odata cu progresul uman, au aparut si alte stiinte de studiu ale fenomenelor umane care sunt foarte des "apelate" de astrologi. Aici este vorba despre sociologie, politologie, imagistica, psihologie, s.a., stiinte care se ocupa evident cu studiul fenomenelor umane si care dau informatii caracterizate de o mare marja de acuratete in ceea ce priveste viitorul sau raspunsul la o interogare in acest sens. Cumulul de cunostiinte a indus o necesitate a specializarilor care, pana si in cazul astrologiei, a indus aparitia de specii de stiinte distincte (chiar daca incadrarea lor se face tot in "sectiunea" initiala) care au rolul de a "rafina" vastul domeniu "insusit" de catre astrologi fie de facto fie prin extensie la instrumentele la care apeleaza acestia. Printre aceste "sectiuni de necesitate" se poate cita "Astrologia umanistica", "Astrologia economica", etc. stiinte care au atat tendinta de a se axa pe un anumit domeniu uman de activitate cat si de a mari eficienta si mai ales acuratetea interpretarilor/ predictiilor. Din aceste motive nu cred ca mai constituie o surpriza a zilelor noastre faptul ca exista la acest moment universitati de astrologie, institutii oficiale de studiu astrologic si, de ce nu, preocupari ale diverselor institutii de stat pentru o "acuratete marita a predictiilor evolutive" usor de asimilat stiintelor astrologice (sau invers). Undeva, in jurul anilor 10.000 i.Ch. apare o prima dovada reala, palpabila, a insemnarilor astrologice si sau astronomice - fara a se putea preciza in mod cert. Este vorba despre partea superioara a craniului unui mamut (!!!) unde se gasesc gravate doua coloane a cate sase semne (douasprezece in total) care se atribuie a fi ideogramele primare ale celor douasprezece zodii sau luni, in directa relatie cu alte cateva semne plasate in sensul de scriere tipic populatiilor chizeze in stanga coloanelor principale. Aceasta similitudine de "acceptie" a douasprezece perioade anuale "de baza" se pare ca isi are radacinile in vremuri mult mai inaintate decat s-ar fi crezut.

Bazele Astrologiei se pierd în negura timpurilor. Dar pornind în studiul atent al zodiacului, descoperim în el principii care se regasesc în mai toate filosofiile, esente ale întelepciunii, legi ale Universului sau Legi Universale. Cu toate ca ele rareori sunt incluse în cartile de astrologie - probabil fiind considerate o baza subînteleasa a gândirii metafizice din stiinta astrelor - le consider esentiale pentru o buna întelegere a functionarii si utilizarii astrologiei. Multi oameni - chiar oameni de stiinta - nu reusesc sa înteleaga astrologia tocmai fiindca neglijeaza aceste principii de baza, felul în care ele se reflecta în teoria si practica astrologica. De aceea, toti cei care abordeaza astrologia numai pe baze mecaniciste, prin legile astronomiei si ale stiintelor materialiste, au toate sansele sa vada în ea doar o speculatie oculta, o teorie pe care ei nu au cum sa o verifice. Numai ca aceasta imposibilitate de verificare nu se datoreaza astrologiei, ci lacunelor din instrumentul mental cu care ei încearca sa o verifice.

" LEGILE UNIVERSALE (Principiile Adevarului):

1. LEGEA MENTALISMULUI: Totul este spirit, Universul este mental.

Aceasta lege explica faptul ca Totul este Realitate Substantiala, aflându-se în toate manifestarile si aparentele ei exterioare pe care le cunoastem sub denumirea de Universuri materiale, Fenomene ale Vietii, Materie, Energie - într-un cuvânt, tot ceea ce este perceput de simturile noastre materiale, este spirit. Acest spirit nu poate fi explicat si definit, dar poate fi considerat si gândit ca un spirit universal, infinit si viu. El explica Adevarul ca Lumea. Universul nu-i decât o creatie mentala a TOT-ului. Prin urmare, în acest spirit noi traim, actionam si suntem noi însine.

2. LEGEA CORESPONDENTEI: Ceea ce este sus este si ceea ce este jos, Ceea ce este jos este si ceea ce este sus.

Aceasta a doua lege explica faptul ca exista o armonie, un raport constant, o corespondenta între diferitele planuri de manifestare ale Vietii si Fiintei - respectiv planul material, mental si spiritual. Aceste planuri sunt asemanatoare, diferenta între ele fiind doar de grade si nivel de vibratii - sunt creatii ale TOT-ului si exista în spiritul infinit al TOT-ului.

3. LEGEA VIBRATIEI: Nimic nu este în repaus, totul se misca, totul vibreaza.

Aceasta lege este cea mai importanta pentru cunoasterea si întelegerea fenomenelor mentale si spirituale. Aceasta explica faptul ca miscarea se manifesta pretutindeni în Univers, ca nimic nu este în stare de repaus, ca totul se misca, totul vibreaza. Diferentele care exista între variatele manifestari ale materiei, energiei si sufletului, se datoreaza gradului diferit de vibratie. De la TOT CE ESTE, care este SPIRIT PUR, pâna la cele mai grobiene forme ale materiei, totul vibreaza; cu cât este mai intensa vibratia, cu atât este mai înalta pozitia pe scara. Vibratia Spiritului este atât de intensa si atât de rapida, încât, practic, pare în repaus, la fel cum o roata care se învârte cu viteza foarte mare pare oprita. La cealalta extremitate a scarii sunt formele grobiene ale Materiei, ale carei vibratii sunt atât de lente încât parca nici nu ar exista, la fel ca unele sunete de mica frecventa pe care urechea umana nu le percepe. Între acesti doi poli opusi, exista o infinitate de grade diferite de vibratii.

4. LEGEA POLARITATII: Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica însa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decât semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.

Aceasta lege arata ca în orice lucru sunt doi poli, doua aspecte opuse, iar contrariile nu sunt în realitate decât doua extreme ale aceluiasi obiect, între care sunt intercalate grade diferite. Caldura si frigul, desi par opuse, în realitate sunt acelasi lucru, distingându-se doar prin diferenta de grade. La fel, dragostea si ura, binele si raul - depinde doar de vointa noastra de a le transforma dintr-una în alta.

5. LEGEA RITMULUI: Totul se scurge înauntru sau în afara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza apoi degenereaza, balansul pendulei se manifesta în toate si masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei sale la stînga, ritmul este constant.

Aceasta lege explica ca în orice lucru se manifesta o miscare masurata de plecare si venire, un flux si un reflux, o balansare înainte si înapoi, o miscare asemanatoare unei pendule. Exista întotdeauna o actiune si o reactiune, un progres si un regres, un maxim si un minim.

6. LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI: Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se întâmpla conform Legii, hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii însa nimic nu scapa Legii.

Aceasta lege explica faptul ca totul se întâmpla conform Legii, ca niciodata nu se întâmpla ceva neprevazut, accidental, ca hazard nu exista, deoarece exista planuri diferite de Cauza si Efect, iar planul superior domina întotdeauna planul inferior. Un eveniment este ceea ce survine, se produce ceea ce se întâmpla ca rezultat sau ca o consecinta a unui eveniment precedent. Un eveniment creeaza prin el un alt eveniment, el constituie o veriga în marele lant al evenimentelor ordonate, iesit din energia Creatoare a TOT-ului. Exista o continuitate între toate evenimentele precedente, rezultate si urmatoare.

7. LEGEA GENULUI: Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale, Masculin si Feminin, genul se manifesta pe toate planurile.

Aceasta lege explica faptul ca Genul se manifesta în orice lucru, ca principiile Masculin si Feminin sunt totdeauna prezente si active în toate fazele unui fenomen, pe oricare plan de viata. Cuvântul "gen" deriva dintr-o radacina latina care înseamna "zamislire, procreare, a face sa se nasca, a produce". Acest cuvânt are o semnificatie mai larga si mai generala decât cuvântul "sex", care defineste deosebirile existente între lucrurile vii (masculin si feminin). Rolul principiului Masculin este de a dirija catre principiul Feminin o anumita energie inerenta si de a pune astfel în miscare Procesul Creatiei. Unul sau altul - luate separat ca principii - sunt incapabile sa zamisleasca fara existenta celuilalt.

Cele sapte Legi sunt destul de greu de înteles de toata lumea.

La ora actuala, majoritatea oamenilor stiu sub ce semn zodiacal s-au nascut, deci cunosc cel putin acest aspect al coordonatei lor celeste si se pot recunoaste în el la nivel de personalitate si aspiratii generale. Dar foarte putini stiu si în ce casa terestra s-au nascut, iar de aici apare o confuzie generalizata în ceea ce priveste sensul vietii terestre, directia de actiune în care ar trebui lucrat pentru o împlinire maxima a propriului potential. Cred ca rostul Astrologiei implica si descoperirea acestei dimensiuni a omului, care nu este o fiinta aparuta din întâmplare sau în mod inevitabil sub Cer, ci mai ales o fiinta care are de învatat si de facut anumite lucruri aici, pe Pamânt.

Astrograma nasterii cuiva este ca un program initial, dar ea nu poate determina în totalitate evolutia acelui om, fiindca el intervine continuu în propria sa evolutie, prin liberul arbitru. Astrele predispun, prin ceea ce indica ele cu precizie matematica, dar omul dispune prin ceea ce alege el, în functie de dorintele si întelepciunea sa, dintre predispozitiile oferite de astre. Acest proces poate fi greu de înteles, dar poate fi observat, de pilda, atunci când recitim o carte - citita cu mult timp în urma - si descoperim ca acum o percepem altfel. Cartea a ramas neschimbata, dar noi am evoluat, criteriile si perceptiile noastre s-au modificat si, de aceea, putem sa vedem în acea carte lucruri noi, neobservate initial, sau sa nu ne mai frapeze anumite lucruri care ne-au impresionat la prima lectura.

Omul nu se naste la întâmplare si, de aceea, nu trebuie nici sa traiasca la întâmplare. Omul se naste pentru a realiza si învata anumite lucruri pe Pamânt. Astrograma îi dezvaluie omului un plan general al vietii sale, care cuprinde tendinte si promisiuni, posibilitati si obstacole pe care le va întâlni în viata sa. Dar depinde de om cum va îndeplini acest program, ca sa ajunga sa fie fericit si împlinit. Omul are liberul arbitru în ceea ce face si poate alege, în orice moment, dintre multe posibilitati. Cu cât viziunea sa este mai larga, cu atât el poate vedea mai multe din posibilitatile oferite de o situatie. Cu cât abilitatea si inteligenta sa în abordarea vietii sunt mai dezvoltate, cu atât el poate adopta solutii mai eficiente. În acest fel, viata fiecaruia depinde cel mai mult de sine însusi. Dar si aceasta este doar o consecinta a amplei Legi a Cauzei si Efectului. Orice lucru, cât de mic, care ni se întâmpla, are o cauza clara, iar daca stim sa o recunoastem, putem face ca acel lucru sa nu se mai întâmple, daca nu ne foloseste, sau îl putem repeta, daca ne foloseste.

Ce este un horoscop personal ? O harta astrologica arata pozitia Soarelui, a Lunii si a celorlalte planete aflate pe cer într-un anumit moment. Zodiacul este împartit in 12 diviziuni egale (de câte 30 de grade), cunoscute ca semne zodiacale : Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioara, Balanta, Scorpion, Sagetator, Capricorn, Varsator si Pesti. În interiorul unui horoscop se mai gasesc înca 12 diviziuni, cunoscute sub numele de "case". Acestea se calculeaza in functie de Ascendent, care, la rândul lui, este determinat de ora nasterii. Iata de ce cunoasterea exacta a momentului nasterii este atât de importanta. Fara se lua în calcul si casele, la analizarea unui horoscop se obtine o imagine incompleta, care poate cuprinde erori mari în ceea ce priveste caracterizarea astrologica a unui individ. Exista numerosi alti factori care confera unei astrograme un caracter unic si semnificatii singulare. Toate aceste componente reprezinta numeroasele aspecte ale naturii noastre interioare. Iata de ce predictiile facute pentru zodii în general, nu sunt de cea mai mare acuratete. Predictiile cu privire la un anumit moment si/sau o anumita persoana sunt determinate de caracteristicile individuale ale unei astrograme. Asa cum fiecare dintre noi este unic, si asezarea planetelor la nastere este unica si are o semnificatie singulara, deosebita de a celorlalti. Configuratia astrologica într-o anumita perioada sau la un anumit moment ne afecteaza - pozitiv sau negativ - pe fiecare dintre noi. Detaliile acestei influente sunt date numai si numai de caracteristicile horoscopului personal.           

Totodata, ora e în strânsa legatura cu locul nasterii, fiindca e înregistrata dupa ora oficiala de la locul nasterii, iar coordonatele geografice ale locului nasterii completeaza datele pentru construirea astrogramei, fiind foarte importanta si pozitia pe cer a planetelor fata de linia orizontului la locul nasterii.

Să trecem în revistă însuşirile specifice subliniate de către Soare şi Lună :

De cele mai multe ori, dacă există un aspect Soare-Lună într-o astrogramă, acesta se manifestă încă din copilăria individului, determinându-i toată viaţa. Mai concret, dacă aspectul este unul armonios, înseamnă că mediul familial este el însuşi armonios, individul putând învăţa când să fie activ, când să se retragă, când să strălucească în societate, când să-şi canalizeze energiile către familie, ş.a.m.d. Dacă aspectul este unul nearmonios, individul poate fi mai tot timpul în contratimp cu acţiunile sale, poate avea un orgoliu excesiv sau să fie nevoit să suporte multă umilinţă. Soarele şi Luna în aspect armonic (sextil, trigon) .Voinţa, energia, creativitatea sunt în armonie cu stabilitatea emoţională. Fantezia individului este în slujba voinţei sale, fără a trăi o viaţă proprie, necontrolată. Omul nu se pierde în lume, şi nici nu se închide în sine. Îşi cunoaşte bine semenii. La naşterea sa şi în timpul copilăriei sale timpurii părinţii erau în relaţii excelente. Din această cauză el are un sistem de valori sănătos, având o viaţă armonică, putându-şi rezolva problemele indiferent de gravitatea lor. Într-o relaţie de parteneri poate să accepte chiar şi o persoană având probleme sufleteşti, armonia lui interioară garantând succesul chiar şi în această situaţie. La locul de muncă cel mai probabil se află într-o funcţie de conducere, având o mare putere de convingere, fără a fi agresiv. Are o foarte mare popularitate dar nu şi-o exploatează în interese proprii. Aspectul benefic Soare-Lună îl ajută în construirea unei cariere. Singurul pericol ar putea apărea dintr-o tendinţă prea mare pentru comoditate. Soarele şi Luna în aspect disonant (cuadratură, opoziţie) .Există un conflict adânc între voinţă (Soare) şi ecoul ei (Luna), între acţiunile conştiente şi subconştient. Ori de câte ori ar vrea să realizeze ceva, este împiedicat de propriile emoţii, hotărâri sau cuvinte nerostite. Nu-şi găseşte echilibrul cu lumea exterioară. Adeseori clişeele mentale şi obiceiurile sale sunt aspru criticate. Are impresia că trebuie sa renunţe la ideile proprii din cauza celorlalţi. Chiar poate avea ciocniri agresive din această cauză. Autoaprecierea poate fi deteriorată serios. S-ar putea ivi chiar o nesiguranţă în rolul propriu de bărbat/femeie sau tată/mamă. În majoritatea cazurilor, problemele sale pornesc din copilărie. Adesea, la naşterea sa părinţii îi sunt în conflict. Relaţia sa cu ei este departe de a fi perfectă. El se identifică cu unul dintre ei, ignorându-l pe celălalt. Posibilităţi de rezolvare .Problemele trebuie conştientizate, mai ales faptul că nimeni altcineva nu le poate rezolva. Trebuie făcută ordine printre ideile proprii, voinţa să fie clarificată. Individul trebuie să-şi exprime ideile indiferent de reacţiile celorlalţi. Trebuie să-şi aleagă un partener mai echilibrat decât el. Trebuie meditat adânc la rolul de a fi bărbat sau femeie, tată sau mamă, şi problemele ivite astfel nu trebuie proiectate asupra partenerului. Se cere o autoapreciere corectă. Un cuvânt în plus la conjuncţia Soare-Lună: unitatea dintre voinţă şi emoţie fiind prea puternică, tot ceea ce face i se pare corect, singurul mod de a-şi da seama despre justeţea acţiunii sale fiind reacţia anturajului, care în mod evident poate veni cu întârziere faţă de fapta consumată. Se poate naşte un subiectivism exagerat. Având nevoie de reacţiile celorlalţi mai mult decât semenii săi, relaţiile sale sunt foarte importante. Poate avea nevoie de încurajare şi consolare.Soarele şi Luna în conjuncţie .A se citi şi cele expuse la aspectul armonic. Aceasta se colorează cu următoarele considerente: voinţa şi sentimentele alcătuiesc un tot unitar. Din această cauză se manifestă foarte logic şi autentic, dar greu poate evita subiectivismul. Îi este indicat să observe reacţiile celorlalţi, fiindcă din interior nu prea poate să-şi dea seama dacă greşeşte sau nu. Pentru a evolua, are nevoie de un partener, care să-i fie totodată şi o oglindă a acţiunilor sale. Pentru mărirea încrederii în sine, el poate avea nevoie de stimuli din afară : încurajare, compasiune, consolare sau pur şi simplu un ecou pozitiv.

Astrologia este ştiinţa care studiază viaţa prin analogie cu zodiacul şi cu mişcările şi poziţiile relative ale astrelor pe zodiac, asociindu-le simboluri şi semnificaţii legate de viaţa materială, emoţională şi spirituală a omului. Utilizează metode matematice şi noţiuni astronomice pentru stabilirea poziţiilor astrale, ca şi puncte virtuale, fără corespondent fizic, iar interpretarea acestora este intuitivă şi sintetică, astfel încât ea nu se înscrie printre ştiinţele exacte, materialiste. Astrologia consideră că astrele emit vibraţii subtile, încă nesesizabile sau cu efecte greu de detectat de către metodele ştiinţelor materialiste, iar aceste vibraţii determină în Univers condiţii energetice pentru diverse tipuri de manifestări. Ea este considerată o ştiinţă mentală, metafizică, şi multă vreme a făcut parte dintre artele oculte. După scopul în care se utilizează Astrologia, există diverse ramuri ale Astrologiei, care uneori au dezvoltat metode proprii de lucru, dar bazate pe aceleaşi principii fundamentale ale Astrologiei, eventual în corelaţie şi cu alte ştiinţe:

• Astrologie natală.  Se utilizează data, ora şi locul naşterii unei persoane pentru a i se construi tema natală (astrograma), şi prin interpretarea acesteia se pot determina caracteristicile înnăscute şi latente ale persoanei pentru această viaţă, posibilităţile ei de împlinire şi evoluţie în viaţă. Metoda se poate extinde şi asupra unei organizaţii, ţări, situaţii etc.
• Astrologie orară. Se foloseşte data, ora şi locul la care se pune o întrebare pentru care trebuie găsit răspunsul, şi se construieşte astrograma cu aceste date. În funcţie de natura întrebării, astrograma oferă un răspuns sau cel puţin permite găsirea unor repere care să conducă spre răspuns.
• Astrologie lunară. Este o astrologie bazată pe ciclul lunar şi pe poziţia Lunii în zodiac. În multe culturi se regăsesc influenţe ale astrologiei lunare, dar cel mai reprezentativ este sistemul ebraic, bazat pe Kabbalah.
• Astrologie previzională.  Se interpretează mişcările reale (în tranzit) sau progresate (în progresie) ale astrelor, pentru evaluarea posibilităţilor de evoluţie în viitor ale unui subiect (o situaţie, o persoană, o organizaţie, etc.) prin compararea acestor mişcări cu tema natală a subiectului.
• Astrologie relaţională (sinastrie). Se compară temele natale pentru două persoane, pentru a se identifica natura relaţiilor dintre ele şi posibilităţile de evoluţie ale acestor relaţii.
•   Astrologie medicală. Pe baza temei natale se determină predispoziţiile înnăscute ale persoanei pentru anumite afecţiuni, precum şi oportunitatea sau posibilitatea anumitor tratamente şi remedii la probleme de sănătate.
• Astrologie psihologică. Această ramură foloseşte astrologia în combinaţie cu psihologia, pentru studiul evoluţiei psihice şi sociale a individului uman în diverse stadii ale vieţii sale.
• Astrologie profesională. Pe baza temei natale se determină predispoziţiile înnăscute ale persoanei pentru anumite activităţi, aptitudinile sale pentru anumite domenii şi profesiuni, în vederea orientării sale profesionale.
• Astrologie mondenă. Această ramură foloseşte tehnicile astrologice pentru analiza evenimentelor sociale şi politice, ca şi pentru studiul vieţii marilor personalităţi, descifrând istoria statelor şi a indivizilor din perspectiva vibraţiilor cosmice.
• Astrologie cartografică (astrocartografie). Aplicându-se tehnici şi noţiuni de astrologie, se face corelaţia între tema natală a unui individ şi impactul pe care îl poate avea asupra vieţii sale deplasarea sau mutarea lui într-o altă zonă geografică.  
• Astrologie karmică. Luându-se în consideraţie teoria reîncarnării şi legea karmei, se determină, din tema natală, relaţii ale vieţii actuale cu încarnările precedente şi sensul în care trebuie să acţioneze persoana în actuala încarnare pentru a-şi continua evoluţia.   
• Astrologie kabalistică. Este ramura astrologiei care se regăseşte în Kabbala, rezultând aplicaţii de sinteză cu interpretări specifice asupra Arborelui Vieţii şi asupra relaţiilor dintre planete.
• Astrologie ezoterică. Folosindu-se de o simbolistică diferită, la un nivel mai profund de înţelegere, astrologia ezoterică determină coordonatele vibraţionale şi spirituale pe care evoluează o entitate, fiind o astrologie a sufletului. S-a dezvoltat pornind de la scrierile semnate de Alice Bailey şi Helena Blavatsky, multe concepte şi interpretări fiind modificate faţă de astrologia occidentală clasică.
• Astrologie holistică . Această ramură priveşte tema natală ca un întreg, şi oferă interpretări bazate pe ansamblul elementelor din temă, şi nu doar pe analiza elementelor disparate. În această idee, ea introduce o serie de concepte noi în astrologie, ţinând cont şi de gruparea de ansamblu a planetelor în temă.
• Şcolile de Astrologie. În diversele civilizaţii terestre s-au dezvoltat diferite şcoli de astrologie, folosind metode uneori asemănătoare, alteori foarte diferite între ele.

§  Astrologie occidentală. Având rădăcini în astrologia sumeriană şi babiloniană, ulterior dezvoltată de greci şi arabi, astrologia occidentală este astăzi cea mai cunoscută în ţările Europei şi Americii, iar în ultimul secol a cunoscut o dezvoltare deosebită şi în Australia. Este cea mai cunoscută şi în România, şi în acest glosar ne referim în special la ea.

§  Astrologie egipteană . Sistemul de astrologie egipteană a fost redescoperit în urmă cu numai câteva secole de către ocultiştii europeni. El are multe aspecte asemănătoare cu astrologia occidentală, dar şi unele metode diferite de calcul şi de interpretare.

§  Astrologie chinezească . Folosind animale ca simboluri, în loc de constelaţii, şi punând mai mult accent pe ciclurile anuale şi pe cele lunare, şi mai puţin pe mişcările planetelor, astrologia chinezească diferă considerabil faţă de astrologia occidentală.

§  Astrologie vedică. Şcoala hindusă de astrologie este fundamentată pe învăţăturile vedice şi pe filosofia Indiei, fiind foarte profundă şi apreciată, totodată, în ţările de la poalele Himalayei. Deşi există unele asemănări cu astrologia occidentală, reprezentările grafice şi simbolistica, precum şi interpretările, diferă sensibil.

§  Astrologie avestană. Şcoală de astrologie bazată pe vechile învăţături ale zoroastrismului, şi promovată în prezent la Perm de către Pavel Globa. Are multe similitudini cu astrologia vedică.

§  Astrologie uraniană . Bazată pe includerea unor planete transplutoniene, această şcoală de astrologie este, probabil, cea mai reformatoare din ultima vreme, ea cunoscând o dezvoltare deosebită mai ales după 1900.