Remediile homeopate pot ajuta la diminuarea efectelor stresului traumatic insa sunt limitate in vindecarea totala a persoanelor care sufera de aceasta afectiune la un nivel mai profund. Procesul de vindecare se realizeaza in etape, de aceea necesita timp. Inima si sufletul trebuie sa se vindece, iar unele etape din procesul de vindecare pot fi mult mai lungi decat ne putem imagina.
Omagul - Primele doua remedii la care se pot gandii specialistii pentru starile de soc sunt omagul si arnica. Omagul este utilizat atunci cand pacientul este abatut, pare speriat incat ii poti simti frica. Simptomele care apar sunt tremurul si frica de moarte. Aceasta frica iese usor la suprafata dupa o stare de soc sau dupa un cosmar. Un remediu care da simptome similare cu omagul este laurul. In timp ce omagul se identifica cu doua tipuri de simptome: socul si frica (de moarte) insotite de tremur, laurul poate duce la exprimarea in mai multe feluri a furiei (de la isterie la nerecunoasterea realitatii). Chiar daca teama de moarte este prezenta, laurul se foloseste mai ales in cazul pacientilor cu teama de intuneric (cum ar fi copii care se trezesc tipand speriati dupa un cosmar si nu reusesc cateva minute bune sa distinga realitatea sau sa-si recunoasca parintii). La polul opus se afla cei care au nevoie de arnica, acestia, la prima vedere parand a fi complet in regula.
Opium si acidul fosforic - Opiumul preparat in scopuri homeopate se adreseaza celor care nu arata in mod evident a avea probleme dar sunt abatuti. Adesea se uita in gol. Nu se plang si nu cer nimic. Imaginile traumatizante ii bantuie in mod constant si de fiecare data cand se gandesc la ce s-a intamplat sunt coplesiti de aceleasi sentimente resimtite in acele momente. Adorm cu mare dificultate si sunt foarte sensibili la zgomote.
Acidul azotic - Cei care au nevoie de acid azotic sunt epuizati si furiosi. Furia lor este extrema. Firea lor sensibila si plina de compasiune nu poate intelege tragedia prin care au trecut si reactioneaza cu ura, viseaza o razbunare impotriva "dusmanului", nu reusesc sa doarma noaptea si devin foarte nelinistiti. Furia ii macina si izbucneste necontrolat, ducand, intr-un final, la depresie.
Ignatia este un remediu pentru cei care au suferit o pierdere si nu vor sa vorbeasca despre acest lucru; vor doar sa fie lasati in pace sa poata plange. Nu reuseste nimic sa-i consoleze. Resimt tot timpul un nod in gat datorita tensiunii emotinale create de retinerea inauntru a sentimentelor.