Vreau sa te rog sa privesti lumea prin ochii mei! Vreau sa vezi o zi din viata mea si asa poate o sa ma intelegi mai bine. Lumea spune despre mine ca sunt un copil. Inca nu pot sa fac diferenta intre un om mare si ce sunt eu. Cred ca un om mare nu se trezeste dimineata cu burtica goala, cu hainutele rupte si cu dorinta de a avea o jucarie. In fiecare dimineata, mi-e foame, in fiecare zi imi doresc sa am hainute frumoase si macar o jucarie care sa-mi zambeasca atunci cand ma trezesc. As vrea macar sa am patutul meu, sa am destul loc sa-mi intind piciorusele care de multe ori sunt reci pentru ca sosetele de anul trecut mi-au ramas mici sau fratiorul meu mai mic, cu care impart tot chiar si perna mea , are mai multe nevoie de ele. Dupa ce ma trezesc mi-as dori sa beau laptic, dar, daca nu gasesc, ma multumesc sa astep si incerc sa nu ma ami gandesc. Apoi as vrea sa ma joc un pic, dar jucariile nu sunt de ajuns pentru toti. Si atunci imi fac o lista intreaga cu lucruri pe care mi le doresc si pe care sunt sigura ca oamenii mari le au: un zambet, un patut al meu, o perna doar a mea, hainute un pic mai noi pe care sa le port doar eu, o cana cu lapte dulce si fierbinte si o jucarie adevarata si doar a mea.
Ce bine e sa fii om mare, gandesc adesea. Un om mare, cu siguranta, le are pe toate! E atat de simplu sa aratam copiilor copilaria adevarata si nu doar una de imprumut! Te astept! www.aitc.ro