Este un element relativ rar. Prezenta seleniului a fost pusa in evidenta in centrul activ al glutation-peroxidazei, avand rol antioxidant. S-a descoperit o noua enzima seleno-dependenta si anume 5’-iodtiroxin-deiodinaza, care este necesara pentru transformarea hormonului tiroidian T4 in forma activa T3. Cea de-a treia enzima cu continut de seleniu este glicin-reductaza. Seleniul are capacitatea de a se intercala in structura acizilor nucleici. Seleniul a fost gasit in mai multe proteine purificate.

Rolul seleniului in organismul uman cuprinde:
- protectia impotriva radicalilor liberi,
- activarea hormonilor tiroidieni,
- modularea proceselor inflamatorii si imunologice,
- controlul biosintezei postaglandinelor, leocotrinelor si tromboxanilor prin intermediul glutation-peroxidazei,
- prelungirea viabilitatii spermatoizilor prin actiunea selenoproteinelor seminale.

Cea mai mare parte a seleniului se gaseste in: ficat, rinichi, inima si splina. Seleniul este un element recunoscut recent ca esential pentru organism, cu rol foarte important in metabolism, fiind cofactor la producerea in organism a glutationului, molecula puternic antioxidanta.

• Seleniul impiedica sau cel putin incetineste imbatranirea tesuturilor.

• Neutralizeaza efectul unor substante cancerigene, protejand astfel organismul de bolile maligne.

• Este foarte util pentru a mentine functia de secretie a pancreasului si pentru a mentine elesticitatea tesuturilor.

• Contribuie la regenerarea muschiului cardiac si functionarea lui ritmica.

• Contribuie la prevenirea si tratamentul matretii.

Seleniul poate preveni necroza hepatica, distrofia musculara, instalarea unor degenerari cu caracter necrotic la nivelul inimii, ficatului, muschilor si al rinichilor

Aportul zilnic variaza in funtie de prezenta in alimentatie a ionilor de Zn, Cu, Mn, Fe si prezenta unui alt ntioxidant, vitamina E. Absortia este favorizata si de vitaminele A si C. Intrucat seleniul actioneaza sinergic cu vitamina E, cantitatea necesara este invers proportionala cu nivelul din hrana al vitaminei E.
Concentratii ridicate de sulf din organism inhiba absorbtia seleniului.

Se gaseste in: faina de peste, unt, drojdia de bere, faina de soia, usturoi, oua, ciuperci, orez, cereale, tarata, produsele marine, ceapa, rosii, rinichii de porc, carnea de porc, cascaval, lapte de vaca, morcov, fasolea, varza, nuci.

Este indicat in:

- combaterea stresului oxidativ provocat de radicalii liberi,

- in afectiuni precum: boli cardiovasculare (sindromul de reperfuzie post ischemic, ischemie cardiaca, micardiopatie alcoolica);

- geriatrie: tratamentul fenomenelor de imbatranire accelerata (reumatism evolutiv, cataracta, dementa senile, psihopatie senile); boala cronica de ficat si pancreas; boala de iradiere; distrofii musculare in stari de deficit fiziologic, intoxicatii cornice, depresii imunologice.

Se mai recomanda si ca aditiv alimentar la adultul sanatos pentru prevenirea atelosclerozei si imbatranirii precoce.

Simptomele clinice cele mai frecvente ale carentei sunt anomaliile cresterii unghiilor, depigmentarea pielii, parului, anemie si sensibilitate crescuta la infectii, tulburari cardiovasculare (tahicardie ventriculara). Carenta avansata, severa poate duce la aparitia cardiopatiei congestive, adesea fatala, numita si boala Keshan.

Studii epidemiologice la copii arata ca selenul creste susceptibilitatea pentru aparitia cariilor dentare, impiedicand astfel si efectul favorabil in acest sens al fluorului. Carenta de seleniu influenteaza negativ activitatea hormonilor din timus, care poate favoriza aparitia miopatiei cardiace indusa de factori virali.

In doze toxice duce la orbire, meteorism, paralizia muschilor si tulburari respiratorii.