In sens larg, tehnica de alimentatie la san nu consta numai in alaptarea propriu-zisa a copilului, ci si in pregatirea mamei pentru a putea sa alapteze.

Aceasta inseamna, printre altele, si ca mama trebuie sa fie sanatoasa, sa nu sufere de boli care, prin intermediul laptelui, sa pericliteze si starea de sanatate a copilului. De aceea, este bine ca, inainte de sarcina, mama sa faca un set de analize (recomandat de medicul de familie). Astfel vor fi depistate acele boli infectioase care pot fi transmise de la mama la copil in timpul sarcinii, dar si prin lapte, in cazul in care copilul va fi hranit la san.

Alaptarea la san presupune o pregatire prealabila,care trebuie sa inceapa inca din perioada sarcinii, asa cum vom arata mai jos, prin pregatirea sanului pentru etapa urmatoare, aceea de a alapta sugarul.

In timpul sarcinii

In timpul sarcinii, este bine sa se faca pregatirea mameloanelor pentru alaptarea la san (masaj cu alcool glicerinat), astfel incat sanul sa fie pregatit si sa se vindece eventualele fisuri mamelonare. Daca mama nu va fi pregatita corespunzator, durerile care vor aparea in alaptarea la san a copilului vor fi asa de mari incat vor determina teama mamei de a alapta. De asemenea, starea psihica negativa a mamei generata de aceste dureri va influenta negativ secretia lactata, cu riscul instalarii hipogalactiei materne. De aceea, este important sa se faca psihoprofilaxia mamei in ceea ce priveste alimentatia la san, ceea ce va duce la scaderea durerii provocate de alaptare, rezultatul fiind o alaptare normala.

Mama trebuie sa cunoasca tehnica alimentatiei in detaliu, sa stie motivele pentru care poate aparea durerea si cum poate fi durerea din timpul alaptarii diminuata sau prevenita.

Cea mai dificila perioada pentru mama sunt primele 2-3 saptamani, cand durerea apare la prima incercare de alaptare si apoi la inceputul fiecarei alaptari, dureaza 1-2 minute, pentru ca restul alaptarii sa fie nedureros. Durerea este ascutita, si apre atunci cand copilul prinde mamelonul si areola.

Sanii vor fi pregatiti prin cateva minute de masaj zilnic, folosind alcool glicerinat, lanolina neparfumata, unguente cu vitamina A si D sau lichidul din capsulele de vitamina E. Se prinde mamelonul intre degetul mare si aratator si se roteste in sensul acelor de ceasornic si invers timp de cateva minute in fiecare zi.

Tehnica de alaptare la san presupune cateva etape care vor fi prezentate in continuare:
1. Inainte de a pune copilul la san se recomanda spalarea sanilor si mainilor cu apa sterila (apa fiarta si racita).

2. Mama se aseaza confortabil, in sezut sau culcata, intr-o pozitie comoda, relaxata. Copilul va sta cu capul pe bratul de partea sanului la care va suge. Se va avea grija ca sanul sa nu obstrueze nasul copilului, de aceea sanul va fi tinut de mama intre degetele mainii libere, cu degetul mare (policele) deasupra si celelalte degete dedesubtul mamelonului.

3. Se va atinge buza inferioara a copilului cu mamelonul, moment in care copilul va incepe sa caute sanul si de asemenea se va declansa reflexul de expulzie a laptelui. Copilul deschide gura si va fi impins usor catre san. Pozitia corecta este aceea in care mamelonul si o buna parte a areolei sunt introduse in gura copilului astfel incat buzele, limba si gingiile copilului sa poata masa si expulza laptele din sinusurile colectoare aflate in spatele areolei.

4. Sugarul este lasat sa suga la un san pana goleste sanul. Se va incepe cu sanul cel mai putin dureros. Nu este obligatoriu ca la o masa sa suga din ambii sani. Cand termina sugarul se detaseaza spontan de san sau adoarme.

Durata suptului variaza in functie de fiecare mama si copil, dar in medie este de 15-20 minute.

5. Dupa supt, copilul va fi tinut in pozitie verticala pana cand eructeaza (ragaie), cu sau fara regurgitare de lapte.

6. Dupa supt, sanii se vor curata cu alcool glicerinat iar intre supturi mameloanele se vor acoperi cu comprese sterile.

7. La inceputul alaptarii la san, este de preferat sa se inceapa cu perioade scurte si dese de alaptare. 3-5 minute sunt suficiente la inceput, in perioada imediat dupa nastere, apoi timpul de alaptare va fi crescut treptat. Alaptarile scurte si dese sunt binevenite imediat dupa nastere, pentru ca stimuleaza contractiile musculaturii uterine si astfel favorizeaza eliminarea lohiilor. Apoi, timpul in care se desfasoara un supt se mareste treptat, ajungand pana la 20 de minute.

8. Daca copilul creste corespunzator in greutate, nu se va introduce un alt lapte. Cresterea corespunzatoare in greutate indica faptul ca laptele mamei este suficient.

9. Daca sugarul nu creste corespunzator in greutate, este necesara introducerea suplimentara a unui alt lapte, dar acesta va fi administrat cu lingurita, nu cu biberonul, deoarece pentru copil efortul de a suge la biberon este mai mic decat cel de a suge la san, se va obisnui cu biberonul si va refuza sanul!!!

10. Numarul de mese depinde de la caz la caz, dar in medie vor fi 8-12 supturi pe zi, ceea ce inseamna ca sugarul va primi san la fiecare 2-4 ore (de cate ori cere-“san la cerere”).Cantitatea de lapte si compozitia acestuia variaza de la un supt la altul.

11. Durata alimentatiei la san depinde foarte mult de mama, de posibilitatile sociale, profesionale si pecuniare ale acesteia. Alimentatia la san are importanta maxima in primele 4 luni de viata si ramane in continuare importanta pana la 9-12 luni. Dupa varsta de 6 luni se poate trece la diversificarea alimentatiei, inlocuindu-se progresiv mesele de lapte cu alimente semisolide. Deci perioada optima de intarcare ar fi cam pe la 9 luni-1 an, cu posibilitatea amanarii acesteia.

Nu este recomandat ca intarcarea sa se faca inainte de 4 luni, in sezonul cald sau daca sugarul este bolnav.

Autor: Carmen Lecu